4 zile în Maramures – despre oameni si locuri

Am călătorit spre Maramureș în perioada sărbătorilor pascale. De la un punct al drumului încolo nu mi-am mai putut lua nasul din geamul mașinii. Totul era verde și soarele călătorea printre copacii înfloriți. Plecând dintr-un oraș aglomerat și mereu în mișcare precum București, am redescoperit în Maramureș liniștea și autenticitatea trăirilor. Oameni care trăiesc simplu, fără internet și tehnolgie, dar care încă se bucură stând la poartă de vorbă cu vecinul, savurând liniștea și respirând aerul curat. Oameni care merg duminica la biserică îmbrăcați în port tradițional, cu coșurile pline de bucate pentru a fi sfințite și abia așteaptă să ajungă acasă pentru a lua masa împreună cu toată familia.

Ca turist prin Maramureș, am simțit că nu am descoperit doar niște locuri frumoase și pitorești, ci am descoperit și niste oameni sinceri și primitori si încă ceva ce se pierde ușor ușor, în special în zonele urbane: autenticitatea trăirilor.  Chiar dacă sunt multe de văzut în această zonă, am hotărât că nu trebuie neapărat să alerg după fiecare atracție pentru că simplu fapt că mă aflam în această oază de liniște, deconectată de la alergatura zilnică, s-a simțit ca un obiectiv în sine. 

Totuși, atât cât vremea ne-a permis, am reușit să văd câteva locuri uimitoare în cele (doar) 4 zile de ședere în Maramureș.

Ziua 1 – Borsa, Cascada Cailor

După cele 8 ore de mers cu mașina din București, am ajuns în sfârșit la Borșa, unde ne-am și cazat. Deși obosiți, frumusețea din jur și aerul curat ne-au făcut să nu vrem să stăm prea mult în casă. Zona Borșa este ofertantă în special pentru iubitorii de natură, care pot face urcări în rezervația naturală Pietrosul Rodnei până pe vârful Pietrosul și la lacul Iezer sau (pentru cei care nu au o condiție fizică foarte bună) la Cascada Cailor. 

Pentru că urcarea pe Pietrosul Rodnei durează aproximativ 4-5 ore și nici vremea nu ținea cu noi, am ales să urcăm doar la Cascada Cailor. Astfel că, am luat telescaunul din Borșa , care ne-a lăsat la aproximativ 30 de minute de cascadă. Prețul unui bilet dus-întors a fost de 30 de lei. Telescaunul în sine este destul de vechi și merge încet, așa că, deși distanța este mică veți petrece 15-20 de minute în el.

Sus ne-a întâmpinat o priveliște de vis, iar după ce ne-am săturat de privit, ne-am îndreptat spre cascadă. Drumul care duce la aceasta străbate pădurea și este de dificultate mică. Sunt câteva suișuri și coborâșuri, însă nimic de speriat. Există chiar și câteva locuri special amenajate pentru odihnă (și poze).

Situată la 1300m altitudine, cu o cădere de 90 de metri, Cascada Cailor este cea mai mare cascadă din România. Este, așadar, un loc pe care vă recomand să-l vedeți măcar o dată în viață.

Și pentru că începuse să se însereze și ploaia ne amenința, ne-am oprit aici drumeția prin Borșa. Trebuie însă să știți că, dacă aveți mai mult timp la dispoziție, în Borșa mai merită vizitat și Pasul Prislop cu Mănăstirea Prislop și Cimitirul Eroilor din Borșa.

Și pentru că am ajuns în Borșa în ajun de Paște, gazdele ne-au pregătit un coș plin de bucate, cu care ne-am dus la biserică în noaptea  Învierii, am luat lumină și le-am sfintit, așa cum cere tradiția în această zonă. Tot atunci am putut admira și frumosul port maramureșean, întrucât localnicii încă îl poartă în zilele de sărbătoare.

Ziua 2 – Viseul de Sus și mocănita

Cu forțe proaspete, a doua zi ne-am îndreptat către Vişeul de Sus. Ne-am rezervat întreaga zi pentru a călători cu mocănița, o călătorie pe care o recomand tuturor, este o adevărată experiență și dacă ajungeți în această zonă este păcat să nu o explorați. Durata acestei călătorii este de aproximativ 2 ore pe sens. Trenulețul face 2 opriri la dus, timp în care puteți coborî și face poze, iar la destinație se face un popas de o ora, pauză în care vă puteți plimba prin împrejurimi sau puteți lua pranzul.

Prețul unui bilet la mocăniță începe de la 90 de lei si puteți opta și pentru varianta cu masă inclusă la prețul de 110 lei. Masa se servește la popas și constă în grătar cu garnitură, ceai sau cafea și la desert gogoși sau ștrudel cu mere. Nu există un restaurant propriu zis, ci sunt organizate mese de lemn unde vă așezati și puteți mânca. Puteți de asemenea să mâncați la acele mese și mâncarea adusă de acasă.

Noi, din păcate, am prins o vreme foarte ploioasă, însă atât cât ne-a permis aceasta, ne-am bucurat de peisajul minunat și de experiența oferită. Mersul cu acest micuț tren cu aburi a fost ca și cum ne-am întors în timp 100 de ani și ne-am putut face o idee mai bună despre cum trăiau oamenii în acele timpuri.

Nu vă mai zic despre cât de spectaculos este tabloul compus de pitorescul peisajului innobilat de prezența aburului gros scos de locomotivă. Un adevărat spectacol vizual. Dacă plănuiți să ajungeți aici, încercați să rezervați/cumpărați online biletele pentru a fi siguri că prindeți loc. Vă las aici un link unde puteți face asta. Plus cateva poze adunate de pe drumul cu mocănița.

Ziua 3 – Mănăstirea Bârsana, satul Breb, Păstrăvăria Alex

În cea de -a treia zi, ne-am îndreptat către Mănăstirea Bârsana. Mănăstirea este de o frumusețe rară, aflată în mijlocul unui peisaj superb, o emblemă a locului și un must see când vizitați zona Maramureș. Pe lângă mănăstire, în complexul mănăstiresc, mai puteți vizita și altarul de vară, Aghiasmantarul, stăreția, casa maicilor, casa duhovnicului, turnul clopotniță, dar si un muzeu în care puteti admira icoane vechi, dar și elemente de port popular maramureșean și ustensile gospodărești specifice zonei. Deși frumusețea locului este copleșitoare, mănăstirea este tranzitată de numeroși turiști, ceea ce din păcate face să dispară din aura de spiritualitate ce o înconjoară.

După Bârsana, ne-am îndreptat către micuțul sat Breb.

Acest loc uitat de lume este o oază de liniște, un loc în care îți poți auzi gândurile, excelent pentru meditație și introspecție. Totodată, frumusețea și pitorescul locului ne-au lăsat fără cuvinte. Oamenii trăiesc aici tradițional și autentic și au simplitatea și sinceritatea oamenilor de la țară. Primitori, vorbăreți și cu un excelent simt al umorului, a fost o adevărată plăcere să le vizităm casele si gospodăriile. Aici găsiți și câteva pensiuni, în caz că alegeți acest sat ca loc de cazare. 

Am descoperit apoi o excelentă locație pentru a lua cina. La recomandarea unui localnic, am ajuns la Păstrăvăria Alex. Am poposit aici si a fost cea mai bună alegere. Atât de bine am mancat încât merită un articol separat în care să vă povestesc despre acest loc. 

Ziua 4 – Sighetul Marmatiei, Muzeul Satului Maramuresean, Cimitirul Vesel de la Sapanta, Manastirea Sapanta Peri

Ziua a-4-a a fost o zi foarte plină. Am profitat de faptul că soarele a fost bun cu noi în această zi și ne-am îndreptat pașii către acel punct îndepărtat, “unde se agață harta în cui” – Sighetul Marmației. Drumul până aici a fost superb, peisajele ne-au ținut cu ochii pe geam și ne-au făcut să facem mai multe opriri neprogramate pentru a admira frumusețea naturii. Încet și sigur, am ajuns, iar prima oprire a fost la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței. Din păcate n- am putut vizita decât intrarea întrucât fiind în zilele de Paște, programul se terminase. Asa că am ramas doar cu dorința, însă vă recomand să treceți pe lista voastră acest loc dacă vă aflați prin zona. Aici gasiti un link cu programul și alte detalii.

Am plecat mai departe spre Muzeul Satului Maramureșean. Acest muzeu este format dintr-un complex de căsuțe tradiționale din zona Maramureșului împreună cu biserica și anexele aferente . Este practic un sat la o scară mai mică. Aici poți petrece  liniștit o jumătate de zi pentru că vei fi tentat să faci multe fotografii și ,de ce nu, chiar și un picnic pe una dintre pajiștile muzeului. Prețul de intrare este pur simbolic (4 lei), iar majoritatea căsuțelor  pot fi vizitate și în interior, păstrând autentic până și mirosul vremurilor de demult. 

Și pentru că ne era foame și am vrut să păstrăm cheia tradițională în care am început ziua, am luat prânzul la Casa Iurca, restaurant cu specific local. Frumos amenajat și cu mancare foarte gustoasă, vi-l recomand cu drag. Link aici.

Drumul ne-a purtat apoi către Săpânța cu al sau Cimitir Vesel. Recunosc că eu m-am dus cu așteptări foarte mari în acest loc, pentru că citisem și văzusem atât de multe lucruri despre el. Trebuie, însă, să recunosc că odată ajunsă aici nu mi s-a părut la fel de spectaculos. Asta și pentru că locația este vizitată de foarte mulți turiști și cimitirul în sine este de dimensiuni destul de mici, astfel încât e greu să reușești să te strecori printre oameni și cruci în același timp.

Apoi, mă așteptam ca mesajele inscriptționate să fie mai…vesele. Desi crucile sunt colorate și scriitura are un stil aparte ( însă în mare parte versurile se repeta), eu nu am putut să trec peste faptul că acolo sunt totuși niște …morminte. Ce m-a impresionat, însă, a fost biserica cimitirului, recent recondiționată, cu turle frumos colorate și mozaicuri vesele. Una peste alta, trebuie să dam Caesarului ce este al Caesarului. Cimitirul Vesel este o locație unicat, ce trebuie neapărat vizitată dacă ai un drum prin Maramureș.

Și dacă tot am ajuns la Săpânța, ne-am abătut puțin și la Mănăstirea Săpânța Peri. Aici este un loc cu adevărat special, retras în natură, mai departe de forfota satului. Cu o curte frumoasă, cu multe flori și cu un aer încărcat de spiritualitate, mănăstirea este o bijuterie a zonei, și merită să vă abateți aici măcar pentru 30 de minute. 

Cam așa a fost călătoria noastră în Maramureș. Dincolo de frumusețile arhitecturale pe care le-am văzut și de peisajele fabuloase, am adus acasă cu mine puțin din spiritualitatea zonei învățând să ascult mai mult, chiar și când e liniste în jurul meu, să mă bucur de momentul prezent și să-mi eliberez mintea de forfota și de zgomotul inutil.

La revedere loc drag, abia aștept să te revăd! 

Dacă ați fost în Maramureș și ați văzut și alte locuri frumoase, nu ezitați să mi le împărtășiți în comentarii!